Aşezată în vestul judeţului Cluj, la poalele masivului Vlădeasa (parte din teritoriul cuprins în Parcul Naţional Munţii Apuseni), comuna Săcuieu este “creuzetul în care ne-am dospit neamul veacuri bune”, constituind în istorie “sâmbure «tare»” de românism” în a cărui “coajă”, bine închegată “nu a încăput nici urmă de naţionalism ieftin”. Prin pădurile de pe teritoriul comunei s-au desfăşurat multe dintre bătăliile lui Avram Iancu; mulţi săteni au fost înrolaţi în armata lui. “Aici erau acei Potrești care s-au dus în secolul al XVII-lea până în Moldova, să aducă vestita Cazanie a mitropolitului Varlaam, să fie carte de învățătură în românește. Aceasta este și prima atestare documentară a numelui Potra”, spune Victor Potra, nepotul regretatului Prof.Dr.Doc. George Potra, personalitate culturală de referinţă si fiu al Săcuieului.
Comuna Săcuieu nu este o margine de lume, nu este doar un punct pe hartă, ci este o mândră vatră românească plină de istorie, un paradis al frumuseţilor montane, al tradiţiilor şi obiceiurilor din această parte a Apusenilor, păstrate cu grijă de fiii săi.
Situat la 22 de kilometri de oraşul Huedin, Săcuieul poate fi denumit, pe drept cuvânt, poarta de intrare spre un univers plin de legendă, de frumos, de linişte şi de bine. De aici, de la cota 670-680 de metri unde se află aşezarea, există căi de acces spre cele două sate aparţinătoare comunei: Rogojel (aşezat pe o platformă înclinată la altitudini cuprinse între 850-1000 de metri pe versanţii estici ai Vlădesei) şi Vişagu (aşezat la o altitudine medie de 850 de metri pe partea nord-estică a muntelui), ambele răsfirate ca nişte minunate evantaie de gospodării simple dar bine închegate pe un teritoriu larg, într-o superbă alternanţă de crânguri şi platouri montane de o frumuseţe ce te duce cu gândul spre ţinuturile de basm, cu oameni harnici, iubitori de pământul natal, de tradiţii şi obiceiuri rămase încă nealterate de prăpădeniile pricinuite de “capitalismul sălbatic” ce-a invadat de aproape un sfert de veac România noastră, atât de râvnită de “liftele păgâne” contemporane.
Natura a fost darnică cu legendarul meleag, de jos, “din vale”, de la Săcuieu, până sus pe vârful Vlădesei (1836 m). De cum pătrunzi pe teritoriul comunei, dinspre Bologa, mergând pe firul Văii Săcuieului privirile-ţi sunt răsfăţate de un tunel viu de splendidă vegetaţie submontană pe sub care treci cu sfiiciunea aceea a păşirii pe un tărâm oniric. Şerpuitoarea cale bordată de dealuri împădurite, de zeci de soiuri de plante rare împletite în broderii de culori curcubeice, de zmeurişuri din care parc-aştepţi să-ţi spună Moş Martinul munţilor noştri “ziua bună!” – te conduce mai apoi spre centrul de comună, Săcuieu, care păstrează încă aerul patriarhal al satului de altădată, dar unde se simte, pe alocuri, şi “marcajul” strident al civilizaţiei contemporane… Împrejmuit de dealuri semeţe îţi dă impresia unei fortăreţe “construite” măiastru din ziduri verzi de brazi, fagi şi stejari într-o sublimă alternanţă. Luncile de pe malul apei, adevărate “ispite” pentru trecătorul vremelnic sunt încântătoare şi te îndeamnă, indubitabil, să păşeşti pe un covor de mătase, viu colorat, ţesut cu măiestrie de însăşi mâna lui Dumnezeu.
Dar este numai începutul unui vis real pe care ar dori să-l trăiască fiecare iubitor al frumosului şi-al binecuvântatei linişti spre care râvnim tot mai mult în aceste vremuri tulburi! Urcând spre oricare dintre celelalte două localităţi, Rogojel sau Vişagu, minunea vie îşi despleteşte frumuseţile şi te “ispiteşte” într-un fel unic spre un ansamblu al celor mai sublime imagini, absolut încântătoare, aducătoare de frumos şi de confort sufletesc. Pe întinderi mari, cu gospodării frumoase şi sănătos consolidate pe platouri înalte sau pe dealuri cu culmile îmbujorate sub luminile dulcilor amurguri apusene se desfăşoară cele două aşezări rurale străvechi, atractive şi inedite prin amplasarea lor, până sus, pe umerii de piatră ai Vlădesei. Dar peste toate acestea se aşază ca un balsam binefăcător sufletele localnicilor, oameni simpli, harnici şi demni, care au adunat cu pălmile bătătorite şi arse de furia vânturilor valori materiale şi inestimabile comori spirituale.
Sunt multe locuri pe teritoriul comunei Săcuieu despre care se poate vorbi, multe legende le ascund misterele. Deci, revizuiţi-vă, rogu-vă, agenda de călătorie pentru perioada următoare și lăsaţi un locşor liber în care să scrieţi simplu: “Un colţişor de Rai, numit SĂCUIEU!” Vă așteptăm cu drag!
