Geoparcul Carpaterra este una dintre cele mai dinamice destinatii turistice din țara noastră. Acesta reprezintă un teritoriu de dezvoltare sustenabilă format din parteneriatul dintre primării, școli gimnaziale, liceul St.O Iosif Rupea si ONG-urile locale active. Teritoriul nostru este în suprafață de 270 de km patrati și se mândrește cu 4 peisaje vulcanice spectaculoase,
Cu Monumente arhitecturale deosebite cum sunt: Cetatea Rupea, Castelul Sukosd Bethlen, Biserica Fortificată din Homorod, Biserica fortificată din Fișer.
O rezervație de protecția păsărilor: Cotul Turzunului.
Pășuni întinse cu stejari seculari intre care și unul dintre cei mai mari ai țării: Bătrânul Carpaților – Stejarul secular de la Mercheașa cu o circumferință de peste 9,3m.
Și chiar cu câtiva vulcani noroioși activi – unul dintre el atât de puternic încât a spart asfeltul din Homorod.
COMPLEXUL GEOLOGIC RACOȘUL DE JOS
Complexul Geologic de la Racoșul de Jos este o arie naturală protejată (IUCN III) din anul 2005 și Cuprinde 3 geosituri importante: COLOANELE DE BAZALT DE LA RACOȘUL DE JOS, GEOSITUL BRAZI CU LACUL DE SMARALD și VULCANUL STINS DE LA DEALUL HEGHEȘ. Complexul Geologic se afla în Geoparcul aspirant Carpaterra. Geoparcul este un teritoriu bine limitat unde patrimoniul natural (geologic, biologic) și cel cultural au o valoare remarcabilă. Geoparcul, ajută la promovarea și dezvoltarea sustenabilă a teritoriului prin educație și geoturism. Geoparcul Carpaterra se întinde pe teritoriul localităților: Racoșul de Jos, Mateiaș, Homorod, Mercheașa, Jimbor, Rupea Gară, Fișer și Rupea având o suprafață totală de 27.099,69 hectare. (Vezi harta Geoparcului Carpaterra.)
COLOANELE DE BAZALT DE LA RACOȘUL DE JOS
Acest geosit (= sit geologic) a fost declarat Monument al Naturii în 1962 (IUCN III). Vulcanismul de aici avut loc în urmă cu aprox. 1,2 milioane de ani, iar în acest loc a existat anterior o curgere de lavă sau un lac de lavă de cel puțin 15 metri grosime. Lava se contractă când începe să se răcească. Interiorul este foarte cald (1100-1250°C) și mai rece la margini. Deoarece lava ocupă mai puțin spațiu în stare solidă decât în stare fluidă, răcirea duce la apariția fisurilor de contracție în interiorul masei de lavă. Separarea coloanelor are loc de-a lungul acestor fisuri. Coloanele înalte de bazalt indicâ o răcire lentă, în stare de repaus (nu există alimentare din adâncime). Răcirea unor mase mari de lave poate dura mai multe luni. Cel mai adesea se formează coloane pentagonale și/sau hexagonale. Rocile de lavă bazaltică conțin deseori xenoliți ce provin din mantaua superioară a Pământului, care au fost transportați de magma bazaltică de la aproximativ 65-90 km adâncime, de sub Munții Perșani. Exploatarea de piatră din această zonă a început prin 1872.
GEOSITUL BRAZI ȘI LACUL DE SMARALD
Acestă structură vulcanică de aprox. 1,2 milioane de ani. Activitatea vulcanică a început cu repetate explozii magmatice și freatomagmatice (= interacțiunea dintre magmă și apa freatică), depunând mai multe strate compuse din sedimente vulcanice (=piroclastite). Astfel, în prima fază s-a format un con vulcanic de tip maar sau inel de tuf alcătuit din strate paralele de piroclastite. Cu timpul când apa freatică s-a consumat și cantitatea de gaze s-a redus, a început intruziunea de lavă în hornul vulcanic și în crater, formand un lac de lava. În urma răcirii/solidificării lacului de lavă s-au format rocile bazaltice. Activitatea vulcanică s-a încheiat cu erupția Stromboliană, formând conul de scorie de la dealul Hegheș.
În locul ”Lacului de Smarald” la începutul anilor 2000, era o cariera de piatră activă de unde se exploata bazaltul. Bazaltul este folosit mai ales în construcții (drumuri, căi ferate) dar și pentru decorațiuni, statui etc. Prin încălzirea și extrudarea bazaltului produc vata bazaltică, care are potențial excelent de izolator termic. Cu adâncirea carierei a fost atinsă un nivel de unde a izbucnit un mic izvor care împreună cu apa de ploaie și topirea zăpezii au format un lac a carui nivel crește anual mai multe centimetrii. Astăzi lacul are o adâncime de aprox. 15-20 metrii. Culoarea de „samarld” a lacului se datorează unor alge verzi și a unor particule de rocă foarte mici care se află în suspensie în lac reflectând lumina soarelui. Lacul are diferite nuanțe în diferite perioade ale zilei pentru că își schimbă culoarea în funcție de unghiului de cădere a razelor de soare sau și în funcție de anotimpuri. Culoarea cea mai intensă este primăvara și vara când înfloresc algele și sunt mai multe zile însorite.
VULCANUL STINS DE LA DEALUL HEGHEȘ
Acest vulcan este unul dintre martorii vulcanismului din Câmpul Vulcanic din Munţii Perşani. Are o vârstă de aprox. 1,2 milioane de ani, şi s-a format în urma erupţiilor de tip Stromboliene. În timpul erupțiilor explozive, fragmente de lavă incandescente și blocuri semisolide au fost aruncate din hornul vulcanic, care au căzut în jurul craterului, formând un con vulcanic. Bombele mai mari (> 64 mm) au căzut mai aproape de hornul vulcanului, în timp ce fragmentele mai mici de lapilii (2-64 mm) și cenușa vulcanică (<2 mm) au rămas în coloana de erupție mai mult timp și au acoperit partea marginală a vulcanului. Aceste tipuri de explozii vulcanice pot dura de la câteva săptămâni până la câțiva ani. După încetarea activității vulcanice, vegetația a început să crească, acoperind vulcanul. Datorită excavării scoriei (= zgură) s-a format această gaură în pământ, permițând o vedere unică în interiorul conului de scorie. Ridicănd o piatră poți vedea cât este de „grea”. Este o rocă poroasă asemenea unui burete. Acestea sunt numite scorii vulcanice care conțin multe vezicule, urmele fostelor bule de gaz din magma eruptă. De fapt, aceste bule de gaz au declanșat evenimentele explozive scurte în repetate rânduri. Pe măsură ce materialul erupt se solidifică rapid, rămășițele bulelor de gaz au fost conservate în scorie în timp ce gazele vulcanice au scăpat. Culoarea roșiatică a rocii se datorează oxidării termice a rocii care conține mult fier (Fe). Da. Este o rocă ruginită.
