DĂRMĂNEȘTI

Câștigătoarele categoriei LOCALITĂȚI TURISTICE: TOPLIȚA | DĂRMĂNEȘTI | BREZOI

DĂRMĂNEȘTI

Localitatea Dărmănești, este situată în regiunea Moldova, în județul Bacău. Este o localitate atestată documentar din 9 iunie 1546, prin Uricul lui Petru Rareș, act care poate fi văzut în incinta Primăriei, pe panourile din cadrul unicului muzeu istoric în aer liber din România, cât și în alte locuri din localitate. Localitatea este situată atât pe Valea Uzului, cât și pe Valea Trotușului. La 1064 are loc invazia Uzilor în Moldova; ”cei mai însemnați dintre pecenegi și din punct de vedere al noblețiii neamului și din punct de vedere al numărului” ( Istoria României, vol.2, pag.678, anul 1962) ; aceștia au pătruns în această zonă atât pe actuala Vale a Trotușului și pe actuala Vale a Uzului. După mărturia scriitorului persan Gardizi, ocupaţia lor de căpetenie era păstoritul , creşterea vitelor, și mai ales a cailor. Uzii duceau o viaţă nomadă, cutreierând, cu corturile lor, regiuni întinse; ei întrebuinţau şi munca sclavilor, fără ca aceştia să joace rolul principal în producţie. Stabiliți aici, uzii au atacat periodic Transilvania mergând în amonte pe Uz și Trotuș. De la aceștia probabil a apărut și numele râului Uz, râu cu o lungime de 46 de km care străbate localitatea de la vest la est , până la vărsarea în râul Trotuș. Cuvinte precum cioban, beci sau dușman, sunt cuvinte care au fost împrumutate de către români de la pecenegii uzi și care au rămas până astăzi în vocabularul uzual.

Există legenda conform căreia atunci când căpetenia tribului murea, cei care vroiau să îi ia locul, trebuiau să intre în Pădurile Nemirei înarmați doar cu un cuțit și să omoare un urs. Apoi, îmbrăcat în pielea acestuia, ieșeau din pădure, și avea loc un ritual în jurul unui foc, în urma căruia, cel care omorâse cea mai mare fiară, era declarat viitorul conducător al tribului. Așa se pare că a apărut celebrul ”Joc al pielor de urs de la Dărmănești”, eveniment unic în România, care are loc de sute de ani în ultima zi a anului. Lacul Poiana Uzului este localizat lângă Sălătruc, având ca principale obiective furnizarea de apă și generarea de energie electrică.Barajul, în spatele căruia s-a format lacul, este un baraj contra fort, unul dintre puținele de acest fel din România. Barajul are 84 de metri înălțime, 507 metri , o lungime de 3,75 km, o suprafață de 334 hectare și un volum de 98 de milioane de metri cubi.Adâncimea maximă a lacului este de 64,7 metri. După 1990, în jurul barajului s-au deschis numeroase case de vacanță și pensiuni. La capătul lacului se află tabăra Valea Uzului. Barajul Poiana Uzului aprovizionează cu apă potabilă următoarele orașe: Dărmănești, Tîrgu Ocna, Onești și parțial Bacău.

Barajul a fost construit între 1965 și 1973 din beton, primul de acest fel în România, prin contra forturi, cu 33 de platouri de primă clasă, 500 de metri lungime, 80 de metri înălțime și 74,1 metri lățime de bază. Rata de altitudine la creasta sa este de 450 de metri deasupra nivelului mării, creasta de lățime inclusiv barajul de pază de 6 metri, iar fundația are 40 de metri adâncime și 40 de metri lățime gândită. Priza de apă potabilă, ieșirea de apă industrială și microhidrocentrala cu o ieșire de 5 MW sunt încastrate în corpul barajului. La câțiva kilometri se află stațiunea Slănic Moldova. Poți ajunge acolo, dacă ești pasionat de munte(ai o condiție fizică bună și echipament adecvat), pe două trasee cu grad de dificultate medie : 1. Slănic Moldova – Culmea Căprioarei – Vârful Șandru Mare – Șaua Nemirei – Vârful Nemira Mare – Vârful Farcu Mare – Vârful Farcu Mic – Valea Uzului (Cascada Nasolea Mare) sau 2. Slănic Moldova – Muntele Pufu – La Sălărie – Muntele Cleja – La strigoi – La Argintărie -Plaiul Ciungetului – Streaja Mică – Lacul Bălătau – Sălătruc.

Marina Știrbei (n. 19 martie 1912, Viena, Austria – d. 15 iulie 2001, Bouloc, Franța) a fost o aviatoare româncă, supranumită „Prințesa aviației românești” În 1939 a efectuat cu avionul propriu un raid de documentare de la București la Stockholm. În timpul raidului, în Finlanda a vizitat organizația Lotta Svärd. La întoarcere a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de Escadrila Sanitară, a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dată de ziaristul italian Curzio Malaparte, și venea de la faptul că era dotată cu avioane de tip RWD-13, de fabricație poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuzelaj și pe aripi. Ea a creat în cel de-al Doilea Război Mondial și o instituție medicală la conacul familiei sale din Dărmănești, pentru a-i ajuta pe soldații răniți, salvați de pe front. Castelul familiei Știrbei, vizitat în trecut de nenumărate ori de către Regina Maria a României, este astăzi renovat total, fiind în administrarea unei familii din Israel.

Rezervația naturală „Nemira” este cunoscută pentru liniștea, peisajele pitorești sau traseele montane. Măsoară o suprafață de peste 3.400 de hectare, întinzându-se în cea mai mare parte pe teritoriul județului Bacău, iar o mică parte se află în județul Covasna. Altitudinea maximă este deținută de Vârful Nemira Mare, cu 1.649 de metri. Numele rezervației și al munților este legat de o legendă a originii poporului maghiar. Aici este înfățișat Nimród, ca rege al Mesopotamiei (mai exact al orașului antic asirian Nimrud, din Irak-ul de azi) și strănepot al lui Noe. Acesta i-a avut pe cei doi fii, Hunor și Magor, care au fost strămoșii hunilor și ai maghiarilor. E un loc potrivit pentru deconectarea de tumultul orașului, pentru drumeții, pentru picnic sau pur și simplu, pentru admirat frumusețile naturale și sălbatice ale Nemirei. Poți găsi și opțiuni de cazare, iar rezervația poate fi vizitată în orice sezon al anului. Rezervatia Naturala Nemira s-a constituit ca arie naturala protejata prin Hotararea Guvernului nr.2151 din 20.11.2004 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone. O particularitate a acestei rezervatii naturale consta in prezenta speciei Saxifraga cymbalaria, mentionata in anexa 4B specii de interes national din OUG 57/2007. De asemenea, prezenta speciei Leontopodium alpinum (Floarea de colt) in zona de culme inalta reprezinta o particularitate pentru care este necesara protejarea ariei respective. Flora si fauna din Rezervatia Nemira justifica biodiversitatea zonei, cuprinzand o diversitate de specii de plante, mamifere, pasari, reptile, amfibieni, nevertebrate. Importanta si calitatea rezida tocmai din abundenta numerica si diversitatea speciilor de vietuitoare.

Cocoţată pe un platou de sub muntele Lapoş, chiar în coasta Dărmăneştilor, biserica de lemn „Sfinţii Voievozi“ e o poveste care nu încetează a se spune și astăzi. Una despre o mână de ardeleni care au trecut munţii, spre Moldova, aciuându-se sub aceste creste primitoare şi care au ştiut a se îngriji cum se cade de cele trebuitoare sufletului. Catapeteasma bisericii Lapoş este o adevărată operă de artă care a fost sculptată şi pictată în anul 1830.Pe boltă au fost săpate 12 medalioane rotunde şi pictate icoane înfăţişând ciclul histologic. Dedesubt, cuminte şi răbdătoare, împresurată de un belşug de verde, stă biserica de lemn a satului. Ridicată la 1813, pentru cele câteva familii de păstori ardeleni, aceasta a fost o vreme metoc al Schitului Lapoş, aşezare monahală întemeiată în secolele XVI-XVII. În jurul acestui schit, ce se afla sub ocrotirea Sfintei Troiţe, s-au aşezat păstorii ardeleni veniţi de peste munţi, cu toate ale lor, formând cătunul ce mai târziu avea să devină un cartier al oraşului Dărmăneşti. Una dintre enigmele care înconjoară ca într-un voal de mister această așezare, este aceea că Schitul Lapoș se află în vârful unui triunghi echilateral, celelalte două vârfuri ale acestuia fiind ”ocupate” de către Manastirea Magura Ocnei din Târgu Ocna și de către Manastirea Sf. Sava din Berzunti.

Deși construite cu mult timp înainte de apariția tehnicilor moderne de măsurare în teren, aceste distanțe sunt perfect egale! Și pentru ca misterul să fie unul și mai profund, fix în centrul acestui triunghi echilateral, se află poziționată Biserica \\\”Izvorul Tamaduirii\\\” din Dărmănești! Biserica Sfântul Neculai este una dintre cele mai vechi biserici din Judeţul Bacău şi a fost declarată monument de arhitectură populară cu valoare de patrimoniu. Biserica monument a fost ridicată de meșterii satului din bârne de stejari de pe dealul Măguricea, cioplite pe patru părți, prinse în cuie de lemn și incheiate la capete în frânghiu și coadă de rândunică pe un soclu de piatră. La 1,5 m, înălțime pe o bârnă de stejar a fost sculptat în lemn un brâu împletit după modelul bizantin specific secolului al XVII – lea. Pereții fiind netencuiți au căpătat cu timpul o culoare maro închis. Acestă biserică a fost ctitorită de ieromonahul Isaia și preotul Ion. La data sfințirii, în anul 1808 biserica a primit hramul ,, Sfânta Treieme”. In anul 1884 când s-a mărit spațiul interior cu 5,8 m lungime a primit hramul ,,Sfântului Nicolae”. La jumatatea înălţimii pereţilor este crestată “funia”sau “brâul”, element decorativ intâlnit la majoritatea construcţiilor de acest tip. Pridvorul,aşezat in partea de vest, reprezintă o unitate constructivă care işi face apariţia in sec. al XVIII-lea. Turnul clopotniţei este amplasat de-asupra pridvorului. In anul 1924 s-a prelungit pronaosul, iar in anul 1923 a fost adăugat pridvorul. Biserica păstrează o colecţie de icoane din sec. al XIX-lea şi un pomelnic triptic din 1807, care este de fapt actul de naştere al bisericii.

Descoperă Dărmănești!

guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments