Botoșani, județ cu un tezaur cultural unic și nemuritor, pe a cărui meleaguri s-au născut marile genii Eminescu – Enescu – Iorga – Luchian, este și un pământ binecuvântat, cu numeroase lăcașuri de cult.
Pelerinajul ecumenic în ținutul Botoșaniului are o simbolistică valoroasă, de cunoaștere și de simțire duhovnicească, edificiile religioase locale adăpostind valori inestimabile, de la icoane unice sau făcătoare de minuni, manuscrise, picturi și fresce vechi, până la detalii arhitecturale din diferite stiluri și secole.
Aceste locuri încărcate de spiritualitate au așezat în calendarul creștin ortodox trei sfinți (Sfântul Cuvios Sila de la Sihăstria Putnei, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț- Hozevitul și Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona) și au influențat, în menirea lor duhovnicească, unele dintre cele mai importante personalități ale credinței creștin ortodoxe: Părintele Ilie Cleopa, Părintele Paisie Olaru, Părintele Dionisie Ignat de la Colciu sau Patriarhul Teoctist, primii trei fiind propuși spre canonizare.
Traseele turistice ecumenice din județul Botoșani oferă trăiri sufletești unice, dar și priveliști pitorești, un adevărat rai verde pentru iubitorii de natură. Locurile sunt vizitate frecvent și de pasionații de circuite velo sau trasee off-road. Dealurile, câmpiile, luncile și iazurile oferă un adevărat spectacol acvi-faunistic, mai ales prin cele nouă arii naturale protejate de pe teritoriul județului. Codrii Botoșanilor sunt locuri încărcate de istorie și de legendă, ascunzând totodată comorile duhovnicești: mănăstirile și bisericile medievale.
Drumul Voievozilor, calea bătută de multe ori de Ștefan cel Mare, Petru Rareș și ceilalți voievozi ai Moldovei, se intersectează cu Drumul Mănăstirilor, recent modernizat. Iubirea de Dumnezeu, smerenia și credința curată sunt valori ce dăinuie de veacuri în aceste locuri. În satele și comunele botoșănene oamenii păstrează cu sfințenie valorile moștenite, iar tradițiile sunt vii și creează o punte de legătură între generații. Meșterii populari din zona Tudora - Vorona - Coșula - Botoșani reprezintă o moștenire unică la nivel național.
Călătoria în aceste locuri spirituale este o bună ocazie de a descoperi și ospitalitatea localnicilor sau specificul de produse tradiționale, precum sarmale moldovenești, de frupt sau de post, celebrul cașcaval din zona Săveni recunoscut și protejat la nivel european, usturoiul de Copălău, unic la nivel mondial prin aroma, gustul și culoarea sa specifică, mezelurile lipovenești, bunătăți din carne de oaie și porc de la producători locali, renumitele vinuri din zona Frumușica, cozonacul domnesc din Tocileni.
Mănăstirile și bisericile, cunoscute pentru încărcătura lor spirituală și istorică, abundă în județul Botoșani.
Drumul Mănăstirilor include peste 10 lăcașuri de cult renumite în ortodoxismul românesc, a căror unicitate este reprezentativă pentru spațiul ecumenic botoșănean: „galbenul de Coșula”, icoana făcătoare de minuni de la Vorona, sfinții botoșăneni canonizați. În județ există peste 60 de biserici de lemn, adevărate bijuterii, multe dintre ele fiind incluse în categoria monumentelor istorice, contribuind puternic la patrimoniul cultural românesc.
Cel mai important traseu turistic ecumenic din județul Botoșani include localitățile Sulița, Coșula, Vorona, Schit-Orășeni, Stăuceni, Botoșani, Agafton, Mihai Eminescu, Brăești, Văculești, Dorohoi, Hilișeu-Crișan, Păltiniș.
Ctitoriile lui Ștefan cel Mare și ale Elenei Doamna (soția lui Petru Rareș) din Botoșani și Dorohoi sunt martorii tăcuți ai evoluției acestui tărâm binecuvântat. Mănăstirea Popăuți datează din anul 1496, fiind una dintre ctitoriile lui Ștefan cel Mare. Monumentul este reprezentativ pentru stilul moldovenesc, îmbinând elemente de artă bizantină și gotică. Mănăstirea a avut ca stareți personalități importante ale Ortodoxiei, precum arhimandritul Inochentie Iliupoleos, primul român care a primit titlul de mitropolit al Patriarhiei Antiohiei, una din cele cinci patriarhii ale creștinătății, alături de Roma, Constantinopol, Alexandria și Ierusalim. O altă personalitate a cărei destin se leagă de Mănăstirea Popăuți este cea a ieromonahului Iosif Gheorghian, unul dintre cei șapte mitropoliți-primați ai Bisericii Ortodoxe Române.
Biserica Sfântul Gheorghe a fost ctitorită de doamna Elena Rareş, soţia renumitului voievod Petru Rareş, în anul 1551. Biserica a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani în anul 2015. În curtea acesteia s-a descoperit un cimitir medieval. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitorul orașului: un sigiliu de pe un act din 1780 îl reprezintă pe sfânt călare și omorând balaurul cu o suliță și poartă înscrisul: „Pecetea târgului Botoșani afierosit la Sfântul Gheorghe, 1780”.
Biserica Uspenia (Ospenia) a fost ridicată la porunca Elenei Doamna, construcția ei fiind finalizată în anul 1552. Aflată în Centrul Vechi al Botoșaniului, Biserica Uspenia este locul unde a fost botezat Mihai Eminescu, păstrând singurul act de stare civilă a marelui poet, mai exact registrul de botez în care se arăta nașterea poetului – 15 ianuarie 1850 – și data botezului – 21 ianuarie 1850. Registrul a fost luat de Nicolae Iorga și dus la Academia Română. În preajma Bisericii Uspenia, la 25 de metri, se regăsește casa în care s-a născut marele poet Mihai Eminescu.
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc Dorohoi este una dintre cele mai frumoase biserici ctitorite de Ștefan cel Mare în anul 1495. Din pictura naosului iese în evidență tabloul votiv care îi înfățișează pe voievodul Ștefan, Doamna Maria, Bogdan, Ștefan cel Tânăr, și pe fratele său Petru. Biserica Domnească din Dorohoi reprezintă singurul caz din Moldova unde tabloul votiv este prelungit și pe peretele sudic; Iisus este pictat pe acest perete și nu pe cel vestic, ca de obicei, iar ctitorul cu familia sa se află pe peretele vestic având privirile îndreptate de la dreapta la stânga.
Identitatea spirituală a Botoşaniului este completată de prezența activă a comunităților etnice, precum: armeni, evrei sau lipoveni, grupuri cu o influență culturală aparte. Biserica Armeană „Sfânta Maria”, Biserica Lipovenească „Nașterea Maicii Domnului”, Biserica Romano–Catolică „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” , Sinagoga Mare Oiche Sil sunt edificii impresionante prin vechimea lor, stilul arhitectonic și obiectele de artă religioasă pe care le dețin.
Mănăstirea Cozancea, situată în codrii din apropierea Suliței, are o istorie de peste 300 de ani și este un loc cu semnificație spirituală aparte. Aici au trăit o bună parte din viața lor monastică doi dintre cei mai importanți duhovnici contemporani care au fost propuși pentru sanctificare: Ilie Cleopa și Paisie Olaru.
Mănăstirea Coșula, una dintre nestematele Moldovei, situată pe un deal ce pătrunde până in inima satului, spre valea râului Miletin, străjuiește și apără spiritualitatea creștină a locului, de mai bine de 500 de ani. Construită de vistiernicul Mateiaș Cosolvei, mâna dreaptă a voievodului Petru Rareș, în secolul al XVI-lea, acest lăcaș a devenit unul dintre cele mai puternice centre culturale și ecleziastice din nordul Moldovei în perioada Evului Mediu, aici realizându-se prima traducere în limba română a Istoriilor lui Herodot. În pictura ei rămâne ca taină folosirea culorii galben, numit și „Galben de Coșula”, care concurează cu celebrele „Albastru de Voroneț”, „Roșul de Moldovița” și „Verde de Sucevița”.
Mănăstirea Zosin este amplasată într-o zonă pitorească, pe culmile unui deal împădurit, la nord de localitatea Coșula. Ansamblul monahal Zosin a fost trecut în lista monumentelor istorice naționale în anul 2004, datorită bisericuței vechi, de lemn, pe care încă o mai păstrează. Bisericuța de lemn, închinată Maicii Domnului, datează din anul 1779, fiind una dintre foarte rarele biserici cu pereți din împletitură de nuiele cunoscute în România, care s-au păstrat până în zilele noastre. Mănăstirea cea noua este măreață și frumos împodobită, atât pe interior, cât și pe exterior.
Mănăstirea Sihăstria Voronei se află amplasată în mijlocul unei poieni, înconjurată numai de dealuri acoperite cu păduri seculare de stejar, fagi, ulmi și frasini. Ea a fost ridicată acum 300 de ani, ca un schit de călugări ruși. În acest sfânt lăcaș, credincioșii se pot închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Pentru prima dată în iconografia românească, Fecioara e reprezentată ținându-și Fiul de mână și nu în brațe, așa cum sunt toate icoanele ce o reprezintă pe Maica Domnului. Icoana a fost pictată în 1875, în urma unei revelații avute de unul din călugări și din orice colț al schitului admiri icoana ai senzația că Maica Domnului te privește direct în ochi.
La Sihăstria Voronei se află moaștele Sfântului Onufrie, un pustnic rus. Se spune că mărul din curtea mănăstirii, unde a fost inițial înmormântat, și racla în care se află moaștele sfântului sunt, de asemenea, făcătoare de minuni.
Pe drumul forestier care leagă Vorona de Sihăstria Voronei, pe culmea dealului, cotind pe un drum semnalizat cu indicator, la dreapta, se poate ajunge la o formațiune calcaroasă foarte interesantă, unde se află peștera în care a trăit ca pustnic Sfântul Onufrie.
Situată în mijlocul codrilor seculari ai Voronei, Mănăstirea Vorona este un așezământ monastic de maici, cu două biserici și un complex impunător. Veche vatră ecumenică, întemeiată în urmă cu 500 de ani de către călugări ruși, mănăstirea este un adevărat leagăn cultural, adăpostind mii de cărți vechi și hrisoave de o valoare culturală uriașă. Aici se regăsește casa în care a trăit în primii săi ani de monahism, Patriarhul Teoctist, cel care a condus
Biserica Ortodoxă Română peste 20 de ani.
De-a lungul secolelor, în jurul mănăstirii, s-au conturat numeroase legende, una dintre cele mai cunoscute avându-l în prim-plan pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Domnitorul, ajungând pe meleagurile Voronei deghizat în negustor, a îndrăznit să se odihnească pe terenurile călugărilor sub un gorun. Nemulțumiți de îndrăzneala „negustorului”, călugării l-au legat fedeleș și l-au aruncat în beciurile mănăstirii, fiind salvat de către colonelul Nicolae Pisoski, botoșăneanul care l-a propus pe Cuza, domn al Moldovei și al Țării Românești. Există și astăzi un gorun (stejar bătrân) în apropierea mănăstirii și este cunoscut drept Gorunul lui Cuza.
Vorona este una dintre capitalele culturale rurale ale României, aici localnicii practicând meșteșuguri vechi de sute de ani. Pe 8 septembrie, de hramul Mănăstirii Vorona, mii de pelerini din toată țara vin la „Serbările Pădurii”, manifestare care păstrează vie dimensiunea satului tradițional românesc. Evenimentele includ concursul de bătut toaca, expoziții și concursuri între gospodari, târguri tradiționale, concursuri folclorice, cântece și dansuri populare. În zona Tudora – Vorona se pot admira obiceiurile străvechi specifice sărbătorilor de iarnă. Măștile populare, teatrele haiducești și alaiurile de Anul Nou, creează un spectacol nemaiîntâlnit în alte zone ale țării.
Casa Memorială „Patriarhul Teoctist Arăpașu” din Tocileni a fost realizată după o fotografie din arhiva personală a familiei Arăpașu și este construită în stilul specific arhitecturii moldovenești. În cadrul așezământului sunt expuse mitra, toiagul arhieresc și veșmintele fostului patriarh, dar și cărțile scrise de acesta, obiecte ce au aparținut familiei sale, o bibliotecă cu cele 17 volume de predici, precum și numeroase medalii, plachete și distincții dobândite de patriarh în timpul vieții.
Schitul Orășeni, fost schit de sihaștri ruși, a fost o „preafrumoasă pustie” botoșăneană în care a odrăslit Sfântul Cuvios Sila. Aici regăsim icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cărți în chirilică sau slavonă și piese vestimentare bisericești. Schitul Orășeni este locul care te copleșește cu starea de pace și îți dăruiește binecuvântarea cerească.
Schitul Acoperământul Maicii Domnului Oneaga a fost ctitorit de boierul Niculai Cristescu în anul 1775. Anul 1862 a fost unul de cumpănă în istoria schitului, acesta fiind desființat prin ordonanța domnească a lui Alexandru Ioan Cuza, deoarece călugării au încălcat canoanele Bisericii Ortodoxe, prin oficierea cununiei dintre Gheorghe Cristescu și verișoara sa, Pulcheria, fiica marelui logofăt Alexandru Mavrocordat, când acesta avea doar 12 ani și câteva luni. Schitul a fost reînființat în 1994 de Episcopul-Vicar Calinic Botoșăneanul.
Mănăstirea Agafton este un așezământ monahal ortodox de maici, construit de ieromonahul Agafton de la Mănăstirea Doamnei (dispărută astăzi), care se retrăsese ca pustnic în pădurile din apropiere. La Agafton, de-a lungul anilor, s-au adunat maici ce proveneau din familiile boierești importante din Moldova. De asemenea, aici au viețuit și cele trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu, Fevronia, Olimpiada și Safta (Sofia) Iurașcu. În copilăria sa, Mihai Eminescu traversa pădurea de la Ipotești la Agafton pentru a-și vizita mătușile, în special pe Fevronia, de care era foarte apropiat. Aici, la o șezătoare organizată de mătușa sa, Mihai Eminescu a luat contact cu povestea unui Călin, care avea să-l inspire și să rescrie în versuri „Călin (file din poveste)”.
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești, reprezintă biserica veche a satului, datând de la începutul secolului a XIX-lea. A fost cumpărată de Raluca Eminovici, devenind astfel lăcaș de rugăciune al familiei. Biserica se află în curtea Memorialul Ipotești, un loc dedicat operei și memoriei marelui poet Mihai Eminescu. Lângă bisericuță se găsesc mormintele a patru dintre Eminovicești: Raluca și Gheorghe, părinții poetului, Iorgu și Nicu doi dintre frații săi. La doar un kilometru de casa memorială, în mijlocul unor codrii bătrâni, se întinde un feeric lac cu nuferi, cel mai cunoscut obiectiv turistic din Botoșani.
Mănăstirea Gorovei a fost înființată în 1740 de către monahul Avramie, într-o poiană din pădurea Gorovei, comuna Văculești. Lăcașul este așezat sub protecția Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, a cărui icoană a fost descoperită, în mod miraculos, în pământ, de către întemeietorul Mănăstirii Gorovei, monahul Avramie. În 1834, Ionică Argintariu din Iași a îmbrăcat-o cu argint aurit, pe cheltuiala Zoiței Potlog.
Biserica din Dobrinăuți-Hapăi, comuna Vârfu Câmpului, este unică în România, datorită faptului că este singurul lăcaș de cult construit pe roți. Vechimea ei nu este cunoscută cu exactitate, deși se presupune că ar data de peste șapte secole. Se știe însă că a fost strămutată de două ori din lunca Siretului și de peste două secole, mai exact din 1810, s-ar fi „stabilit” la Dobinăuți-Hapăi. Legenda spune că biserica ar fi fost construită direct pe roți, pe vremea domniei lui Ștefan cel Mare, într-un sat de răzeși, țărani liberi, care dădeau oștii lui Ștefan cel Mare renumita cavalerie ușoară.
Biserica de lemn din Brăești este înscrisă pe lista monumentelor istorice de interes național și încă se mai slujește în ea. Bisericuța adună tot ce e mai valoros ca arhitectură și decor în ceea ce numim generic arta lemnului. Mică, fără turle impozante, cu un cerdac decorat cu infinită migală și gingășie, cu scara de lemn sprijinită de acoperiș, la fel ca în curțile gospodarilor de odinioară. Printre oaspeții de seamă ce i-au călcat pragul se numără Regele Mihai I al României, precum și guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu.
Unicitatea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Hilișeu-Crișan este dată de combinarea stilului catolic cu cel ortodox. Biserica a fost ridicată în 1802 pe moșia unuia dintre vechii boieri ai Moldovei, Vasile Curt, pe locul unui vechi schit de călugărițe. În fapt, este vorba de o veche biserică ortodoxă din lemn, frumos decorată, în fața căreia se înalță o clopotniță masivă, construită din piatră și cărămidă, care se continuă cu ziduri ce prezintă influențele baroce specifice mănăstirilor benedictine. Pe ziduri se regăsesc 13 statui catolice sculptate în piatră. Acestea îi înfățișează pe cei 12 Apostoli și pe Iisus.
Casa natală a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul se află în localitatea Horodiștea, comuna Păltiniș, într-un loc cu un farmec aparte, unde se unduiesc valurile Luncii Prutului, într-o liniște profundă. Casa a fost construită în stil moldovenesc în anul 1900. A fost refăcută pe vechiul amplasament, fără a-i diminua din farmecul pe care l-a avut odinioară. Casa sfântului este astăzi casa memorială și muzeu.
Botoșaniul este județul credinței, al poeziei și al muzicii, al speranței și al binecuvântării, pentru că orice călătorie făcută pe meleagurile botoșănene, poartă turistul pe locurile lăcașurilor sfinte, pe cărările pădurilor, pe ulițele satelor, pe sorți de oameni, pe fire de legende și povești, pe datini și obiceiuri, unele mai interesante decât altele.
